luni, 26 octombrie 2015

Elegia ultimului tren

Ultimul tren s-a pierdut pe calea ferată
acarii îl caută disperați prin trahee
în gară, pe o bancă, în loc de erată
cerșetorii de iluzii drenează trasee

Poate vor descoperi acea cale ascunsă
pe unde se strecoară amintirea neștearsă
ca o inimă de gloanțe străpunsă
dusă în piept de trenul de marfă

Lumina se-nchide în spasmele verii
pe crucea de foc ard reci inorogi
dincolo de pragul suprem al tăcerii
trec îngerii nopții, de suflet ologi

Tot caută marea s-ajungă la mal
mânată perfid de steaua polară
ecoul se zbate sub copite de cal
iar timpu-și întinde existența amară

Și printre macii ce-și caută zborul
ostatic tăcerii plantate-n erată
e un biet cerșetor de iubire-n decorul
prin care un tren a fugit cu calea ferată


26 octombrie 2015

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu