Cu toții vom sfârși striviți de propriile vise
ce vor ucide-n noi omul frumos
cădem din lașitate în abise
corăbii naufragiate ne strigă în os
Trupul nostru nu e decât refugiul
în care se adăpostesc spaimele
când ai intrat ai înlăturat giulgiul
ce-mi sufocase tainele
Când din mine-n tăcere te-ai smuls
și-ai fugit cu tot timpul în sud
viscolul ca un glonț a pătruns
și iarna polară din nou o aud
prin sufletul meu ce-ți fusese refugiu
când te amenințau infernale abise
peste omul frumos plutește un giulgiu
toți vom sfârși striviți de propriile vise
15 octombrie 2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu