Privește cerul...

Privește cerul! Pe-acolo-s pierdut
Știu că nu vezi printre gânduri pustii
După curcubeul acela trecut
Sunt eu-secvența de albastre stihii

Privește-ți inima! Am traversat-o cândva
Călător printr-un timp uitat dinadins
Umbra-mi s-a-ntins și ea undeva
Într-o lacrimă-n care sufletul s-a prelins

Privește marea! Se zbate-o corabie-n larg
Între gânduri de plecare surprinsă
Pescăruși de mătase în catarge se sparg
Holograma-i pe punte întinsă

Privește-o cum dispare tăcută-n ecou
Dusă pe brațe de relicve de gheață
Parcă se-aude-o chemare-n halou
E linia subțire dintre moarte și viață

Și totuși înainte de noaptea uitării
Înainte să-ncui cu-n lacăt misterul
Cuprinsă de febra final-a plecării
Privește-ți inima; ecoul ei e cerul...


25 octombrie 2015