Iubește-mă când ești singură și ți-e frig

Iubește-mă numai când ți-e greu
în restul timpului fii fericită
imaginează-ți că la capătul lumii
nu mai sunt eu ci demonul de ebonită

Iubește-mă numai când ți-e frig
și-n inimă îți cresc stalagmite
pune-mi mâna la gură să nu te mai strig
scoate-mi ochii ce încă țin minte

Iubește-mă numai când ești singură pe mare
traversând deșertul inimii înșelător
îngroapă-mi amintirea de sare
în Triunghiul Bermudelor

Să nu mă mai întorc niciodată
să-ți tulbur somnul, visele
Iubește-mă definitiv câteodată
să nu mă soarbă abisele

Iubește-mă numai când ești tristă
și te doare surâsul nevăzut, neuitat
în oglindă vei vedea o artistă
ce măștile pe rând le-a schimbat

Iubește-mă când de întuneric ți-e dor
ți-am fost timpul vieții frumos
iubește-mă când ți-e greu
și-ți trec ca un glonte prin os

și sar împrejur risipindu-se splențe
deși ai uitat demult cum te strig
iubește-mă cu sufletu-n zdrențe
iubește-mă când ești singură și ți-e frig


7 octombrie 2015