Privesc scările. Se topesc într-un nor
Probabil duc mai departe
Nu le văd capătul, dar sunt așa de ușor
ca sufletul eliberat de trup, după moarte
Urc treaptă după treaptă. Nu-mi cer
nicio clipă de răgaz, nu mă simt obosit
Deasupra scărilor, undeva, în mister,
trebuie să fie cineva care cândva m-a iubit
Parcă nu-mi mai simt poverile-n spate
un curcubeu prin mine face drifturi
nu cred să fie acesta drumul către moarte;
toți morții s-au urcat în lifturi
Eu nu am lift, liftul sunt eu
și-mi urc scările inimii de unul singur
până când în anticamera lui Dumnezeu
voi sta în brațele tale, nesigur...
21 octombrie 2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu