miercuri, 21 octombrie 2015

Just walk away

Celine împrăștia stropii de ploaie prin parbriz
și-mi cădeau din suflet bucăți pe podea
nu credeam că îngerii mint 
nu vroiam să văd realitatea inventând-o pe ea 


Mi-am disecat timpul și-au căzut secundele
 în palmele ei înrobitoare
Am fost atât de sincer 
că la un moment dat s-au terminat cuvintele
dar ea era tot o pasăre călătoare
care-și acoperă sentimentele
 cu veșmintele


Vorbea despre iubire fără să știe ce este iubirea
vorbea de zbor dar ea nu știa să zboare
pretindea că e nemuritoare
că ea a inventat nemurirea
dar nu era decât o maree captivă 
într-o iluzie pe un țărm fără mare


Tot nisipul sărat mi l-a aruncat în ochii avizi
și-am început să văd cristale alcaline
am învățat-o să se uite în acele oglinzi
care creșteau cu fața spre mine


Dar ea nu era ceea ce am inventat din cuvinte
și am cioplit din trupul meu ars 
nu era nici măcar proiecția oglinzii din minte
era doar o viperă ce mă invitase la vals


Nu i-am cerut niciodată nimic
nici măcar prin înserare să plece
nici să se preschimbe în acord de chitară
dar ea trecea ca o corabie rece
printr-o lună amară


Nu i-am cerut să-mi fie o lumină în port
că îi era teamă de singurătatea vaporului mort
se-ncolăcise de secunda mea și o strangula prefăcută
și-mi întindea paharul nevăzut de cucută


Se aude tăcerea cum plânge asumându-și o vină
plecările, chemările, se-nlănțuie-n surdină 
și nu înțelegi de ce ești personaj de dramă
și n-ai putut să-ți depășești condiția umană 


Și poate, cine știe, ai fi învățat să zbori
să nu te mai târăști ca o viperă, uneori
chiar dacă n-ai să știi vreodată ce-i sinceritatea
îți mulțumesc că n-ai avut răbdare să ne despartă moartea


Și astăzi știu că-n nicio dimineață
n-am să te-aștept să-mi tulburi frânturile de viață
niciun poem de-al meu n-o să-ți mai ducă trena
tu n-ai fost Lorelay, ai fost numai Lorena


Te-am scos definitiv din oase și din sânge
să-ți fie numai bine, și-n timpul ce se strânge
eu am să trec ca trenul din timpul celălalt
ai fost doar o himeră, cioplită din neant


Întoarce-te pe țărmul pe care astăzi plângi
și poate că din urmă vreodată-ai să te-ajungi
și o să-ți intri-n trup sedusă-n colți de lei
nu închide nici lumina: just walk away



21 octombrie 2015 


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu