Femeile sunt sclavele noastre,
le purtăm cu voluptate lanțurile
le curg lacrimi nesfârșite
inundând inimii șanțurile
Ne mint
ca niște medici bine-intenționați
rătăcim prin cosmos
bieți îngeri drogați
Ne ascund adevărul sticlos
strecurându-ne emoții în sistemul osos
Suntem jucării cioplite de barda inimii lor
retrăim fascinați alte vieți în decor
Pământul pe care-l călcăm miroase a trup de femeie
ne încuie uitarea într-un vis fără cheie
Ne-au intrat în trotuarele sufletului branțurile
femeile sunt sclavele noastre
le purtăm cu voluptate lanțurile
23 octombrie 2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu