Eu sunt un copac
în care păsările călătoare
se cuibăresc când plouă
Eu sunt o stâncă
pe care marea se alintă
până la uitarea de sine
Eu sun un cer
pe care luna se agață
de teama atracției gravitaționale
Eu sunt o noapte
pe care bufnița o strânge la piept
promițându-i
că nu se va mai ascunde niciodată
Eu sunt aerul
pe care-l respiră fluturii inventați
de risipirile de sine
Eu sunt marea enigmă a vieții mele
pe care surâsul tău
a spart-o cu ciocanul pneumatic
Și m-am împrăștiat, căutându-te,
în jos și-n sus..
Eu sunt văzduh
16 octombrie 2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu