Dinspre trecut

La ceasul marilor iubiri
când se făcuse-n mine seară
cădeau răpuși de spaima din zefiri
toți fluturii din vara ta amară

Era bizară toată atmosfera
praful de stele recădea în gol
și mi-aduna petalele, himera
surâsul meu se întindea pe kroll

Ca o fantomă-a gândurilor ninse
dinspre trecut te întorceai să-mi smulgi
din inimă mirările prelinse
pe urmă în uitare să m-alungi

E prea nedreaptă această ipoteză
a răscolirilor fără motiv
oglinda mă reflectă-n antiteză
și visul ce părea definitiv

se scurge-n sine ca un dromader
ars de pustiul propriului destin
mai plouă trist și efemer
dar plouă dinspre tine prea puțin

Și mor de sete îngerii de piatră
sorbind otrava mării din meduze
doar inima uitări mai latră
până îngheață soarele pe buze

Și ce păcat că-n golul din priviri
se-ntoarce lacomă aceeași fiară
ce s-a hrănit cu amintiri
pân-a ieșit din timp afară


9 august 2016