Vânătoare de cerb

Tăcerea trecea într-o luntre albastră
a unei răni ruptă din alt destin
umbra mă-nsoțea ca o pasăre măiastră
o singură inimă pentru mine-i puțin

Nu mai au loc copitele să scapere
să-și aprindă vânătorul de umbre țigara
Dumnezeu nu-i pe-aici să mă apere
s-a mutat în mine pustiul Sahara

E prea cald. Dintr-odată plesnesc
rănile vechi acoperite de palide frunze
oasele rupte din stele-nghețate trosnesc
corăbii de fum se-agață de pânze

Se aud prin întuneric lunatici hăitași
cum zornăie pietrele ascuțite de râu
vânătorii de cerb auriu, pătimași
vor să trăiască-n desfrâu

Trag la-ntâmplare foc după foc
împușcă însetați de măcelul nocturn
la mine-n aortă mai este un loc
cad cărămizile din iernaticul turn

Și-i opresc pe fanaticii camuflați
în haine împletite de forme bizare
răcnesc dihorii îmbuibați
scurmă văzduhul dezacorduri vulgare

Nu au în lunetă privirea aceea
ce poate ucide un cerb fără teamă
stavilă-n calea izbirii-i ideea
și n-au pentru asta în creier vreo armă

Trag încontinuu, strigoi apucați
de poftele sadice ale morții abrupte
vânători sangvinari, de plăcere sedați
ce vor să ucidă, dar nu știu să lupte

 Se strigă sălbatici, sardonic se mint:
”L-am rănit, i-am găsit cărarea înmuiată în sânge
am tras și-acel glonț înghețat de argint
auziți-l de durere cum plânge!

E frica de noi, suntem mulți și-înarmați
să-l prindem, să-l frigem pe jar
inima i-o vreau, nu uitați
e singurul cerb de pus la altar

De-i rănit vreau să-l spintec din nou
au ruginit cuțitele de așteptare
să-i ștergem amintirea de ecou
cenușa lui s-o aruncați în mare...”

Dar prin noaptea-ncuiată-ntre stele
glasul lor se-auzea ca un zgomot de tobe
nu găsiseră urmele mele
vânătorii tocmiți de jigodii în robe

Își făceau curaj că-l vor prinde-n final
pe cerbul ce liber prin lumină aleargă
dar moartea-mbrăcată-n rochii de bal
n-are voie cu mine de mână să meargă

Și-atunci le rămâne doar spaima de cerb
ce-a trecut prin ei, ca un glonț prin Sahara
în trupuri puhave blestemele-i fierb
li se stinge de spaimă, pe buze, țigara

Că prin codrul în care cu sete-au ucis
și păsări și îngeri și tăcerea sihastră
se aude cum coboară din vis
cerbul înșeuat la lumina albastră


16 august 2016