În suflet s-a-ncuibat o cucuvea

Într-o zi sfărâmată de brumă

și de o lună cu cercei în ureche 
în timpul meu de mirare și humă

m-am rătăcit
și rătăcindu-mă 

mi-am găsit sufletul-pereche

N-am știut pe ce parte a timpului să ne așezăm

și golul dintre noi  a devenit și mai mare

ca-ntr-o altă existență-ntâmplătoare

De atunci mă învârt prin acest univers

căutând poarta prin care să trec dincolo

de mirarea încuiată în trup

să-mi regăsesc mirajul pierdut

Pipăi ca un orb întunericul

și-n gânduri

păsări de noapte se sinucid

învelindu-se-n scânduri

Nu pot evada din ființă

mă trage-înapoi în neant umbra mea

și-n loc să-mi fii partea lipsă

în suflet s-a-ncuibat o cucuvea

28-29 august 2016