Iubita mea de dincolo de rău
Nu mai veni în gara din Buzău
Că viața pe aici i-așa fetidă
Marfarele vor să se sinucidă
Iar pacienții din orașul negru
Sunt însoțiți de-un car de proști funebru
Pe care ciocănarii cu porthart
Îi strâng în brațe pe peronul spart
Și chiar de aș dori să fiu romantic
Să-ți cern în sufletul asfaltic
Cu flori de limba-vacii și mohor
Nu pot prin subteran să te cobor
Că ar muri îndată de rușine
Până și trenul ce te-a împins pe șine
Și a avut tupeul să oprească
În halta asta țigănească
Așa că, dacă vii, să știi ce faci
Trage semnalul într-un câmp de maci
De vrei ca glezna ta cea fină
Să nu ți-o reclădești din plastilină
Că știi și tu, și eu o știu
În gara bombardată n-o să fiu
Deși te-aș vrea la mine în oraș
Iubito, nu-s sinucigaș...
10 august 2016
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu