luni, 22 august 2016

Rămână Marea Neagră fără mine

Iubito, eu m-aș arunca în valuri
dar nu prea știu să-înot și-ar fi nasol
s-arunce mările pe maluri
ființe îmbălsămate în carmol

Așa că stau cu scoicile zdrobite
amestecate în nisipul ud
au fost și ele altcândva iubite
dar ei s-au înecat și nu le mai aud

Rămână Marea Neagră fără mine
m-o îmbrățișa și ea cândva
dar e la fel de bine lângă tine
că sunt furtuni și în privirea ta

Să stăm pe țărm lovindu-ne de stele
ca doi cocori de lume dezlegați
și toate mările rebele
să ne înece îmbrățișați


21 august 2016 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu