Pe urmă ne vedeam tot mai puțin
eu-în amintire
tu-pe ecranul sufletului
de unde timpul meu se scurgea ca o smoală
în retina timpului
După care n-a mai fost nimic
Umbrele și-au așezat hainele în șifonier
pe umerașe
iar îngerii drogați
au părăsit marginile de orașe
Timpul înlemnit s-a scurs în neant
ca o ceară
până când
ascunsă în inimă, după niște goluri adânci
a mușcat durerea
ca o fiară
Din loc în loc
semnele de exclamare
își ascuțiseră săbiile
până când s-au înecat în mirare
corăbiile
21 august 2016
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu