La tine m-am întors întunecată mare
Te-am părăsit și-am fost pe alte mări
M-ai înecat desigur în uitare
Răpusă de atâtea-înstrăinări
Dinspre adânc mai vine câte-o veste
Furtuni funebre mă pândesc din nori
Dar n-or să treacă gândurile peste
Lumina ce-ai aprins-o uneori
Văd că-n același loc, deasupra minții
Răsare soarele ca un soldat
Și-n dezmembrările ființei
Raiul promis de-un secol s-a blocat
Până și luna e aceeași boarfă
Întinsă la-ntâmplare pe alee
Surâsul trist e singura mea marfă
Ești mai sărată, mare, c-o idee
Ca într-un clește-al nopților apuse
În care robii-și cântă corul lor
Chemările nici nu pot fi traduse
Iar valurile încă mă mai dor
La tine m-am întors întunecată mare
C-am fost plecat să mor puțin
M-ai înecat cu spaimă în uitare
Ți-e buza arsă, iar eu sunt pelin
19 august 2016
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu