Ori de câte ori îngerul meu mă întreabă de tine

Încă mai vorbesc despre tine

cu îngerul meu

Printre secunde

mă strecor ca un hoț de fluturi
 într-un colț de suflet

 și-ți șoptesc cu ochii închiși

tot ce vrei să auzi

din povestea noastră magică

Nici nu mai știu dacă mai ești aici

pe planeta aceasta

dar 

din când în când 

o pasăre firavă se zbate în vaier 

și se cuibărește la pieptul meu

hrănindu-se cu lumină și aer

Uneori tresare

și atunci din inimă

singurătatea dispare

Mi se pare că îți spun poeme nescrise 

poeme despre tine

le sorbi cu ochii închiși
odată cu mine 

Numai noi știm de unde am venit îmbrățișați

și de ce undeva, deasupra noastră

ne căutam disperați

ca două păsări de pradă străine

ca doi pescăruși

dintr-un ochi enorm exilați

Câteodată te mai caut prin mine

călătorim prin timp până la sfârșit și încă o zi

și-ți spun: 

- Ascunde-te într-o ființă din carne și oase

până când vor putrezi

visurile noastre frumoase! 

 Dar tu nu mai auzi restul poveștii

nici pașii târâți prin inimă, pe covor

nici gândurile mele furișate

în spatele nopții infernale de dor

Din când în când mă întreb 

dacă am existat cu adevărat

și atunci ierburile tresar

și orbecăiesc 
de atâta amar

Și nu știu de ce 
câte-o lacrimă-mi vine 

ori de câte ori 
îngerul meu mă întreabă de tine

11 august 2016