În fiecare zi ne stingem focul
ce arde disperarea din privire
de câte ori ne-a părăsit norocul
oglinda ne privește cu uimire
Ne invadează turmele de cerbi
ce trec prin trupul nostru ca prin seară
în fluturii de noapte încă fierbi
cu tot mirajul zilelor de ceară
Suntem prea lași să definim precis
tăcerile ce sapă lungi tranșee
ne agățăm cu ghearele de vis
și pentru vină te păstrăm, femeie
Am vrea să recroim din noi alt chip
și-o altă inimă să bată ritmul
clepsidra a pierdut prea mult nisip
și-a-mprăștiat, pe locul gol, tot timpul
Și ce-am pierdut din zilele albastre
în care ne-am jucat printre cocori
am vrea să se întoarcă din dezastre
dar e târziu și am rămas datori
14 august 2016
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu