Femeia pe care am iubit-o

Femeia pe care am iubit-o

nu era ca toate celelalte femei

de fapt eu am născut-o

și am iubit-o în poeme până într-o zi

când 

 am aruncat-o în colții de lei

pentru că era prea frumoasă

să meargă nesfâșiată mai departe;

viața e o stradă periculoasă 

Nu-mi mai amintesc exact ce s-a întâmplat

mi se împăienjenise privirea

dar mi se pare

că ea s-a evaporat în neant

cu iubirea

Cel mai frumos a fost finalul

fiindcă nicăieri

nici eu, nici ea,

nu am pus punct

ca s-o putem lua, cândva, de la capăt

străbătuți de mirare și vânt

Femeia pe care am iubit-o până la lacrimi

nu era din sânge și carne

era din albastru și zbor

Era un dezastru

într-adevăr

2 septembrie 2016