Uitările-și fac sanctuare de gheață

Norii putrezesc în sufletul meu
în depărtare se-ntinde umbra
cad frunze cu trupul greu
voi îngheța odată cu tundra

Nicio urmă de tine prin aer
niciun zvon de viață întins
prin inimă nopțile-n vaier
își ascund dezertările dinadins

Cad din copacul nevăzut ce mă ține
între cer și pământ suspendat
ruine în cer, în mine ruine
sfâșie lumina un înger sedat

Nicăieri nicio urmă de vară
înainte e toamna căderilor lungi
peste o mie de ani o s-apară
o urmă, dar poate nici atunci

Va veni dintre secole iarna
să înghețe deșertul din noi
va cădea ca o pacoste carnea
în care-am putrezit amândoi

când ne-am fost masă întinsă
pe câmpuri răzvrătite de maci
prin lumina de veghe prelinsă
în mirare absentă pustiu-l prefaci

Și deasupra sufletului gri
uitările-și fac sanctuare de gheață
m-ascund în oglinda pe care o știi
e aceeași din ultima viață


19 septembrie 2016