Sunt tot mai târziu și tot mai amar

Tu ai scris prefața la poveste,
eu am fost doar personajul secundar,
toamna pătrunde prin ochii-ferestre,
sunt tot mai târziu și tot mai amar

Vin păsări funebre, păsări de pradă,
mă cheamă la masă, în vase de lut,
vor să mănânce, nu vor să vadă
că-s multe iluzii prin care-am trecut

Adio, lumină, se scutură noaptea,
din inimă plouă cu reci arlechini,
o frunză și-acceptă cu patimă moartea,
copacii din sânge îmi par mai străini

Se scutură timpul de ore abrupt
și-un cearcăn și-astupă cu spaimă canalul,
ecoul se stinge în sufletul rupt;
tu ai scris totul: prefața, finalul...


20 septembrie 2016