Nu mai e destul vin în pahare
Sunt numai semne absolute de plecare.
Cântă cucuvelele părăsite de nopți,
Se-ntoarce toamna înviată din morți.
Nu mai știu unde sunt, dacă sunt,
Prietenii mei cei vechi, de pământ,
Ce lume străină i-a îmbrățișat,
Mi-e dor de ei de când au plecat!
Se scurge timpul ca un tren de marfă,
Viața nu-i decât o cinică boarfă,
Prea multe punți de secetă rupte,
Nu-i nimeni cu tăcerile să se lupte
Melancolii vechi dintr-un secol de lut,
Tot ce-a fost frumos repede a trecut.
Cerul e la fel de albastru în zare,
Dar nu mai e vin, prieteni, în aceleași pahare
Pe care le-am spart împreună în sânge,
Aud și acum tinerețea cum plânge...
Viața-i cel mai ieftin produs,
Mi-e dor de voi înainte de-apus...
24 septembrie 2016
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu