Școala din vis

Azi noapte am visat școala 

în care am văzut prima oară lumina

O părăsiseră îngerii

Prin țigla de Simileasca curgea povestea altei lumi

Într-o iarnă n-am avut lemne să ne încălzim

și am tăiat agudul de la colțul școlii

Era un copac drept precum Coloana Infinitului

Am plâns când l-am tăiat

dar copiilor le înghețaseră degetele de la picioare

Azi noapte, în vis, copacul crescuse la loc

direct prin acoperiș

Țiglele îl îmbrățișaseră strâns

ca o inimă veche

Școala plângea. N-ai fi putut crede 

că o școală părăsită are atâta suflet

Corbii negri alungaseră îngerii

și prin inima ei curgea singurătatea

De aici am plecat să cuceresc lumea

și tot aici 

cu o baghetă magică

am transformat scânteile din ochii îngerilor-copii

în focuri vii

să le lumineze viața cea de toate zilele

Astăzi, școala care mă vizitează în vis

și-mi arată cum îi cresc copacii vechi în suflet

a căzut pradă inimilor haine

Dar, în inima mea, copacul crește mai departe 

12 septembrie 2016