Dragostea mea te făcea așa de frumoasă

Dragostea mea te făcea frumoasă, 
mult mai frumoasă decât a fost vreodată o femeie,

pentru că eu te iubeam

cum n-a iubit nimeni pe nimeni niciodată;

îmi erai iluzie, blestem și idee

Îmi erai început și sfârșit, înger și demon, 
orice vroiai tu

și nu-mi păsa 
pentru că te iubeam așa cum erai

cu toată nebunia ta, 
cu toate minciunile, cu da și cu nu

Și mai mult decât orice 
îți iubeam defectele înrobitoare

și azi, prin rănile vechi 
ninge cu sare

Dragostea mea te făcea nemuritoare

Dacă n-ai înțeles încă, 
vei înțelege într-o zi

când te vei îneca într-o apă adâncă

Dragostea mea te făcea magică

așa cum nu ai mai fost și nu ai să mai fii

deși vei avea iluzia 
că-n altă viață te vei recroi

Dar nu sunt
 decât fragmentate minciuni

n-ai să poți din cioburi de cer 
suflete zdrobite s-aduni

Vei călători prin tine 
ca prin deșert

dar pentru că dragostea mea
 te făcea așa de frumoasă

 am să te iert

8 septembrie 2016