Nu ești viu dacă nu trăiești cu adevărat
ești doar un semn blestemat de întrebare
ce-ar fi fost dacă n-ai fi existat
corabie căutându-și disperată o mare...
De câte ori se sting luminile-n burguri
și-n tine cu un lacăt greu te-ai încuiat
în ochii stinși ca soarele-n amurguri
o lacrimă sărată s-a-înecat
Când o șterg de lumină zorile-n stânci
nu vezi nicăieri nicio umbră
și-n toate dezertările adânci
ți se pare lumina corabie sumbră
Și-ai vrea să-ntâlnești o frântură de zbor
prin timpul tău nearat
apusul se rostogolește-n decor
nu ești viu dacă nu trăiești cu adevărat
26 septembrie 2016
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu