Se-apleacă-ncet gutuii
de vârstă și iubire
cresc nopțile cu nouri
mor frunze în neștire
Se-apleacă-ncet și iarba
a-ncărunțit devreme
mor razele puține
iar sufletu-mi se teme
Un greier cântă-n sobă
de moarte și umbrire
ascult cum pică frunza
zdrobită de uimire
Și-n inima pustie
cad visele postum
prin toamna sângerie
plâng îngerii de fum
22 septembrie 1989
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu