Hai, suflete, întoarce-te-n trup!
toamna mă calcă-n picioare
și nu mai sunt decât
o umbră călătoare
Pe unde rătăcești fără umbrelă,
fără sabie, fără scut?
te-ascunzi în fluturii aurii de dantelă
sau sângerezi prin trecut?
Și tu, inimă, sfâșiată de ulii, în gheare,
n-auzi cum latră uitarea prin pustă?
caii plâng în colții de fiare,
trage-ți pe tine ultima fustă
și caută-ți trupul de mirare și vară,
acolo au murit niște îngeri
în secvența de viață amară
pentru care-un mileniu-o să sângeri
Alegeți-vă, dacă vreți, un alt trup
în care să stați rezemate de stele,
pe aici e târziu și-i urât
și plouă cu frunzele mele
7 septembrie 2016
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu