Și n-o să ne mai pierdem nicio zi

În fiecare zi în care n-am putut s-o fac
în fiecare zi în care n-am putut să-ți spun
s-au înmuiat genunchii de dureri și trac
m-am încuiat în casa de nebuni

Vor mai fi zile în care n-am să știu
nici cine sunt, nici cine ești
mi-or crește aripile-n lutul viu
și voi privi cu ochii nelumești

spre orizontu-ntins între plecări
pe unde mor cocorii în retină
și-n târgul vechi, de-atâtea revânzări
se va opri în sine o drezină

Călcând cu disperare locul gol
secunda va plesni de așteptare
ne-om întâlni cândva la pol
dacă dezgheață Dumnezeu o mare

pe care am să trec direct din vise
și-n brațe să te strâng ca pe-un diez
pe acolo n-a mai fost demult Ulise
și-n ultima secvență-o să vibrez

că toate zilele rămase-n urmă
în care să te strig nu am putut
sunt fiare ce prin suflet scurmă
în viitor ne-așteaptă un trecut

Și-acolo printre stalagmite
prinse în rochii de mirese gri
am să-ți culeg privirile iubite
și n-o să ne mai pierdem nicio zi


14 septembrie 2016