joi, 1 septembrie 2016

Nu mai sunt?

Nu mai sunt hoțul de vise
ce te răsfăț și te ascult
și te ridic ca pe-un fulg din abise
cum îmi spuneai mai demult?

Nu mai sunt pentru tine un înger
ce-ți alungă orice urmă de teamă
doar privindu-te sincer
cum îmi spuneai înainte de dramă?

Nu mai sunt ninsoarea de Crăciun
ce-n oameni de zăpadă se-mparte?
nu mai sunt frumosul nebun
venit clandestin de pe Marte?

Nu mai sunt floarea surprinsă
crescând în sufletul tău de bazalt?
nu mai sunt mareea aprinsă
migrată din albastrul înalt?

Nu mai sunt menestrelul care
din iubire supremă pe tine te cânt
pierdut pe pământ din eroare
cum îmi spuneai mai demult? Nu mai sunt?


1 septembrie 2016

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu