Bat clopotele trist peste Carpați

Bat clopotele lung peste Carpați,
în suflet cad luceferi triști,
în țara marilor bărbați
și-a-mbrățișărilor de frați
sunt la putere anticriști

De dimineață până-n seară
fac reguli noi și făr*delegi,
întind spre Dumnezeu o scară
pe care nimeni nu coboară,
blestemele rămân întregi

Himerele transmit mesaje
cu dus și întors spre lumea veche,
identitățile-n sevraje
se-amestecă printre bagaje,
decorul fuge bântuit de streche

Minciunile sunt la putere,
de-atâți naivi se pierde țara,
poporul crede în himere,
osânda prin ecou și-o cere
și fumegă-n cavou țigara

E ordinea de zi o nălucire
în care cred cei miluiți de răi,
paloarea-i decretată strălucire
până la maxima strivire
se-ntind ca șerpii ultimii călăi

Bat clopotele trist peste Carpați,
ecoul prin prăpăstii moare,
de ați putea să le-ascultați
v-ar fi mai dor de cei plecați
și le-ați aprinde-o lumânare...


30 octombrie 2018