Dumnezeu se uită la noi și zâmbește

S-a uitat Dumnezeu la noi și i s-a făcut milă:
”Ce-i cu voi, îngerii mei? De ce sunteți triști?
De ce vă calcă sufletul o șenilă?
”O, Doamne - i-am răspuns - nu credeam că exiști!”

Mi-a zâmbit și orizontul s-a luminat,
soarele s-a întins și-a adormit pe șosea, 
neantul s-a împrăștiat
și a luat chip. Era ea.

Secolele s-au comprimat în secunde,
prin tăcerea spulberată redevenisem îngeri,
clipa predestinată
m-a oprit să mai sânger

Aripile au țâșnit prin retină,
m-au sfâșiat ca pe un vultur în zbor, 
și-n împletirea divină
mi-era durere și mi-era dor

Nu e posibilă atâta fericire!
printre flori nevăzute de-asfalt,
ne prăbușim cu iubire,
unul în celălalt

Cerul e mai albastru, orizontul mai nins,
sufletul nemurire cerșește,
noaptea nesfârșită s-a stins;
Dumnezeu se uită la noi și zâmbește


28 octombrie 2018