Cui să-i spun că mă doare...

Trece timpul prin mine ca un glonț,
golul din jur se lărgește mai tare,
plânge-n batistă floarea de colț,
cui să-i spun că mă doare?

Năvălesc nostalgiile prin perdea,
noaptea din suflet se face mai mare,
nu mai știu ce se-ntâmplă cu ea,
cui să-i spun că mă doare?

Mă caută oameni loviți de probleme,
să-i ajut pe toți nu-s în stare,
viața mă ține în cleme,
cui să-i spun că mă doare?

 Simt Patria cum se stinge ușor,
de jur împrejur e numai trădare,
de-o lume normală mi-e dor,
cui să-i spun că mă doare?

Încerc să fac față privind înainte,
corabia mută se zbate pe mare,
mușc ca un leu din cuvinte,
cui să-i spun că mă doare?

Va veni iarna cu viscole reci,
giulgiul s-o-ntinde nevrotic pe zare,
lupi fioroși vor pândi pe poteci,
cui să-i spun că mă doare?

Voi aprinde pe creste un rug,
din stele dinadins căzătoare,
din mine nu pot ca să fug,
cui să-i spun că mă doare?

De-o să scap de imperii de ger,
cu iubirea ce-n suflet nu-mi moare,
încuiat într-un petec de cer,
cui să-i spun că mă doare?

Ne așteaptă pe câmpul cu maci
o lumină strivită-n uitare;
până când în vis te prefaci
cui să-i spun că mă doare?

Și prevăd că-ntr-o zi, mai curând,
voi rămâne un gând în mișcare,
copilul de rouă-i plăpând,
cui să-i spun că mă doare?

Când flacăra zilei înapoi s-o prelinge
prin secunda voit călătoare,
tăcerea din nou va învinge,
cui să-i spun că mă doare?

Lângă mine copacii au plâns
de atâta-întuneric și sare,
ce-am făcut nu a fost de ajuns,
cui să-i spun că mă doare?

Așteptați-mă-n răsărit,
voi veni din plecări viitoare,
pentru tot ce iubesc și-am iubit,
cui să-i spun că mă doare?

Mă găsiți negreșit în tranșee,
din rever îmi va crește o floare,
nu vei fi lângă mine, femeie, 
cui să-i spun că mă doare?


9 octombrie 2018