Să stăm puțin și să gândim:
de ce ești tu așa de tristă
și așa de frumoasă
cum nu se mai există?
Eu nu sunt un erou
că te-aș lua și te-aș pune în locul meu;
nu sunt nici cu poziția socială avansată
să te simți ignorată
Să stăm strâmb și să judecăm drept:
de-atâtea mii de ani te-aștept
Când toamna de furtuni se îndoaie,
vino, iubito, să dansăm în ploaie...
11 octombrie 1991
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu