Trec prin sânge melci blestemați
cărându-și cochiliile-n spate,
numai eu duc munții Carpați
cu toate iernile degerate
Stau înghesuite-n bagaj
printre pietre imense de moară,
îngerii căzuți din retină-n sevraj
caută încontinuu o vară
Că ajunge câte culori
desenate prin aerul trist,
m-au traversat spre cocori
având sentimentul că nici nu exist
Îmi crește în suflet o floare
sădită în veacul trecut,
pe înger depărtarea îl doare,
doar puțină lumină-ar fi vrut...
24 octombrie 2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu