Prin oraș trec cavalerii teutoni
încarcerați în centuri de siguranță,
se izbesc unii de alții, avortoni
condamnați pe viață de prima instanță
Înfășurați în covorul de-asfalt
de celule inimii deloc nu le pasă,
fiare pregătite permanent de asalt,
mirosul de sânge îi duce acasă
Vor construi castele de fum în pustie
s-ascundă copiii din flori,
pe ultimul stâlp sfărâmat de stihie
vor crește bureți otrăvitori
Vor zgudui cosmosul cu grenade,
se va târî ca un șarpe fricos înspre ei,
vor arunca în lumină petarde
devenind, în neant, dumnezei
Și când praful se va așterne de-o palmă
peste negrul izbit de culoare,
iubirea, strivită de glonțul din armă
va pluti în derivă, pe mări murdare
Și atunci umbrele nopții de var
încarcerate-n foi de parcurs,
vor încerca să evadeze-n avatar,
dar nu mai au niciun drept la recurs
19 octombrie 2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu