Ți-am întâlnit ochii întâmplător
în acea risipire de seară,
și-au trecut peste mine
toate trenurile din gară
Și caii tinereții, liberi,
ce pășteau cerul albastru din pustă
au trecut în galop
pe cărarea inimii-îngustă
Tu împărțeai norocul la doi,
și, de atâta uimire,
am devenit prizonier
risipitoarei de iubire
Nu mai știam de unde vii
sau cine ești,
copleșit de căderea
ireală-n povești
Toamna aceea umbla
în cele mai scurte rochii,
dar eu îți sărutam, iubito,
sufletul crud, tâmplele, ochii...
10 octombrie 1991/10 octombrie 2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu