duminică, 14 octombrie 2018

SĂPTĂMÂNA PE SCURT (141)

Bolovanii agățați de de gâtul Mișcării Naționale * Țuțu și-a rupt prepuțu * Cât cântărește capul lui Kelemen Hunor * Academia de Poliție din Ploiești * Orfani până la capăt * Alt călugăr pedofil * Cea mai lungă cursă cu aeroplanul * Sechestru pe avere * Mititelu și Mititica * Mihai Viteazul apasă pedala de accelerație

Bătălia dintre cei doi președinți interplanetari ai PRM, pe care de altminteri instanțele de judecată nu dau doi bani, a ajuns la faza pe dosare penale. Scorul este 3 la 1. Nici nu contează pentru cine. Ultima comedie umană s-a desfășurat la sediul PRM-Sector 666, pe care l-au spart, pe rând, după care s-au reclamat la Poliție. Ce rușine! Se răsucește Vadim în mormânt văzând cum, citez din marele clasic, ”un butoi de rahat” și, apelez la memoria encefalului minții capului meu, ”un monument de prostie”, batjocoresc ultimele metereze ale luptătorilor patrioți. Acești bolovani agățați de gâtul Mișcării Naționale duc în derizoriu ce a mai rămas din visul frumos. Băieți, predați-vă la prima secție de poliție! Lăsați partidul în pace! Nu-i de voi. Ocupați-vă de ”artmetică”, de traseism politic, sunteți chelneri de bacșișuri mici. Transmiteți voi ceva patrioților români, în afara circului ieftin? Transpirația cabalină și mătreața intelectuală nu se pun. Cămașa naționalismului românesc nu o poate purta orice închipuit. A purtat-o Vadim, cum puteți crede că vi s-ar potrivi? Nu fiți ridicoli, mergeți la Școala de Corecție a Vieții și lăsați-ne în pace, cu durerile noastre. Sunt lupte grele de dus pentru neamul românesc, iar voi mai mult ne încurcați. Poate n-o faceți cu intenție, dar nu vă duce capul. Și, vorba aia, de unde nu e (am spus nu e, nu citiți pe repede înainte), nici Dumnezeu nu cere! * Cică PSD ar fi un partid de maimuțe fiindcă a acceptat toate hachițele lui Dragnea, începând cu propunerea doamnei Servil Shhaideh pentru funcția de premier! Asta spune scamatorul Țuțu, care, cu această fericită ocazie, și-a rupt prepuțu. Încurajat de rezultat, a luat-o la ștangă și pe Olguța. Ba, fiindcă a primit o replică de la un coleg scamator, a încercat să-l posede sălbatic și pe domnul Olguța! Ce-o fi înțeles Țuțuianu din referendumul pentru familia tradițională, Dumnezeu știe! Cât despre Andrușcă, ministrul Economiei de Subzistență, după cercetări aprofundate ale oamenilor de știință de la Găești, a ajuns la concluzia aristotelică, evidentă, de altfel, că nici de curvă masculină n-ar fi bun! Măi, dar răi mai sunt senatorii de Dâmbovița când își pierd virginitatea politică și au chef de niște inundații de scuipați! * La un concurs de profil, un bostan din secuime a cântărit 256 de kg! E aproape la fel de greu precum capul lui Kelemen Hunor! * În România sunt 57 000 de orfani. Nimeni nu vrea să-i înfieze. Nici heterosexualii, nici ceilalți. * O altă față bisericească (sanchi!) a fost descoperită având preocupări diavolești. Derbedeul, care preda muzica la o școală din Constanța, i-a spionat pe băieții de 13 ani în timp ce se schimbau pentru ora de sport și a distribuit imaginile pe rețelele de socializare și desfrâu. Mai mult ca sigur că prea-nefericitul locatar al Episcopiei Tomisului, a fost unul dintre promotorii referendumului pentru familia tradițională. * Trei polițiști din Ploiești au încătușat o tânără țigancă fiindcă vindea câteva legume într-un loc nepermis. Om fi noi în țara lui Caragiale, dar parcă-s prea mulți proști îmbrăcați în haina statului la taclale * O veste cutremurătoare zguduie planeta: Andreei Marin îi place Parisul! Mai rar așa ceva! E ca și cum ar exista oameni cărora le place șaorma cu de toate.* Brigitte s-a rugat în genunchi, lui Dumnezeu (așa zice ea), să nu mai facă sex cu Ilie Năstase. Mă rog, ea pune problema altfel (Doamne-Doamne să-i aducă lui Ilie o femeie care să-l mulțumească), dar ăsta a fost rezultatul. În continuarea narațiunii se înțelege că Cel de Sus i-a trimis și ei un tovarăș de rugăciuni miezonoptice. Vedeți, Dumnezeu nu bate cu parul! * Cea mai lungă cursă cu avionul (peste 19 ore), fără escală, s-a desfășurat între Singapore și New York (11-12 octombrie 2018). Aeroplanul mai putea zbura o oră, dar se plictisiseră piloții. În plus, ajunseseră la destinație. * Propunerea lui Tândală Tudorel pentru șefia DNA, Adina Florea, a primit aviz negativ din partea CSM, în ciuda originii ei sănătoase. Examinatorii au considerat că fiica consilierului județean PSD de Constanța, seamănă prea mult cu doamna Viorica de la Clejani în ceea ce privește înțelegerea meandrelor concretului normelor juridice. ”E invidioși!”, ar fi exclamat la auzul tulburătoarei vești, Notarul Anonim de la Palatul Victoria Socialismului de Cumetrie și Desfrâu. * DNA a pus sechestru pe o parte din averile lui Sebastian Vlădescu și Cristian Boureanu pentru o presupusă mită de vreo 2,4 milioane de euro privind reabilitarea căilor ferate. Nu s-au făcut precizări dacă s-a pus sechestru și pe fosta nevastă a lui Boureanu care, într-un moment de luciditate, a fugit spre orgasm cu nașul de cununie, nimeni altul decât prestidigitatorul financiar Vlădescu. Și dacă au pus sechestru și pe ea, în contul cui va fi trecută paguba? Asta-i întrebarea care nu mă lasă să-mi fac somnul de frumusețe intelectuală. * Când eram mic, că după ultimele descoperiri ale cercetătorilor britanici am fost şi astfel, era o echipă de fotbal care mă făcea să sufăr cumplit pentru că juca mai frumos decât miliţienii mei.     Echipa aia  minunată se numea Universitatea Craiova şi dădea la Naţională 12-13 jucători la fiecare convocare. I s-a spus Craiova Maxima, dar în anii din urmă a devenit Craiova Minima, după ce doctorul în economie subterană Dinel Staicu, fost miliţian, i-a pasat-o, dincolo de linia ultimilor fundaşi, unui băiat de la galerie, cu nume predestinat, Mititelu. Ăsta, conform proverbului care zice că olteanul dacă nu-i fudul înseamnă că-i extraterestru, a încheiat contracte fabuloase cu unii jucători şi cu tatăl barbugiilor şi a băgat-o-n faliment. La asta au contribuit şi capii Mafiei din fotbalul autohton, Naşul şi Corleone, care au făcut tot ce le-a stat în putinţă să-l lase fără jucătorii mai valoroşi. Se părea că încă o tragedie oltenească se consumase, dar Mititelu reapare spectaculos în scenă la braţul unei primăriţe minione. Mititica Vasilescu şi Adrian Copilul Nebun au promis reinventarea  Universului, iar buricul, punctul G cum îl numea Arhimede, va fi exact stadionul ''Ion Oblemenco''. Dar la olteni dragostea nu durează trei ani, nici măcar trei luni, aşa că după scurta vară fierbinte a urmat divorțul. Și au apărut două echipe. Aia autentică, a lui Mititelu, a decedat mortal o vreme, fiind ajutată în acest sens de inimoasa primăriţă, care i-a făcut tot felul de faze de poartă, doar-doar l-o face pe diliman să-i cedeze. Numele şi palmaresul. Dar, conform aceloraşi cercetători britanici  formaţi pe filiera Oxford-Dăbuleni-Cambridge-Moţăţei, oltenii au capul tare şi preferă să-l  izbească de toţi stâlpii decât să cedeze insistenţelor unei pretinse doamne. Acum, echipa Mititicii, căreia într-un spaţiu al libertăţii i se spunea LOV , e pe cai mari, iar bietul Mititelu se târăște prin Liga a treia, fiind împiedicat până și să evolueze pe stadionul Oblemenco, deși, în vremurile de glorie cheltuiese bani serioși cu întreținerea sa. Acolo evoluează doar echipa lui Rotaru, omul Mititicii după cum clamează Mititelu,  care, după cum bine știți, sfidându-se orice urmă de legalitate, a fost înființată și acceptată direct în Liga a doua. Adică a ajuns la facultate, fără să mai treacă și pe la liceu.  Totuşi, să nu ne mirăm prea tare, asta-i ţara  în care s-a născut Eugen Ionesco, regele teatrului absurd. E adevărat că a fugit de aici mai repede decât Mitriță, dar orișicât, urmele crampoanelor stilistice au rămas. Și-n vremea asta, domnul Mititelu se zbate ca peștele pe uscat. Că, zice el cu-n soi de disperare metafizică, ”Olguța e stăpâna Craiovei”. Parcă numai a Craiovei. Comisia de Supraveghere a SRI ce cusur are? * Doi prezentatori de televiziune, Ema Zeicescu și Claudiu Popa, fostul ei iubit, au fost prinși cu două țigări de canabis asupra lor. Probabil, din cauza știrilor pe care trebuiau să le prezinte, cei doi porumbei au simțit nevoia să mai înfrumusețeze realitatea. * Cam așa s-a întâmplat și cu Mihai Viteazul. Văzând că treaba-i proastă în spațiul carpato-danubiano-hipnotic, ce și-a zis el? ”Ia să schimbăm lucrurile pe ici, pe colo, prin punctele esențiale!” Mocirla dâmbovițeană m-a împiedicat data trecută să vă povestesc până la capăt cum au ieșit turcii din noroiul de la Călugăreni. Așadar, așezați-vă cu picioarele într-un lighean cu apă rece primit ca mită electorală și ascultați acilea! * ”În aceeași noapte de 23 spre 24 august 1595, Mihai ordonă retragerea spre munți că, după cum v-ați obișnuit, după o mare victorie a românilor urma o și mai mare retragere la iarbă verde și miros de rășină. De rășină, subliniez, ca să nu ne auzim vorbe. Acolo urma să sosească și Sigismund Bathory cu ajutorul promis însă ăsta se încurcase la o nuntă; a lui cu Maria Christina, căreia i-ar fi schimbat uleiul de motor și domnitorul valah dacă n-ar fi fost superocupat cu turcăreala. În trecere, oamenii lui Albert Kiraly jefuiesc Bucureștii de s-au crucit, pardon de expresie, turcii când au văzut atâta profesionalism. Tabăra se stabilește la Stoenești în vreme ce turcii se străduiesc să transforme țara în pașalâc. Preschimbă în moschee biserica ”Radu Vodă” din București, fac gesturi similare și la Târgoviște, pun subași (primari) otomani prin țară, fură și jefuiesc mai rău decât lefegiii lui Mihai. Buzoienilor nu le plac turcii și cosesc la o singură strigare vreo 400 de bucăți, lucru care i-a impresionat pe tovarășii acestora care, în semn de respect, pârjolesc niște sate și violează (așa credeau ei) niște petarde care abia așteptaseră prilejul. Cu 37.200 de ostași aduși de Sigismund, bașca 3000 adunați de prin cramele Moldovei de Ștefan Răzvan, Mihai se întoarce călare pe situație și eliberează, între 8 și 20 octombrie 1595, Târgoviștea, Bucureștii și Giurgiu, redând bordeielor patriei peste 8000 de robi. Prada recuperată a fost aproximată la două milioane de galbeni. Căpeteniile lefegiilor s-au îmbogățit și până și cel mai nașpa ostaș avea patru cai la purtător, bașca alte bonusuri de ocazie obținute prin iuțeala de mână și nebăgarea de seamă a altora. Deși după aceste distracții medievale țara era praf, aproape la fel ca în timpul lui Boc, șoul continuă la sud de Dunăre, nu înainte ca distinsul călău să le taie nodul de la cravată dintr-o singură lovitură lui Mitrea de la Hotărani și lui Chisar din Leontești care, conform tradiției boierești, îl trădaseră pe domnitor. Căpitanii lui Mihai, în frunte cu Baba Novac, Velicico și Farcaș, atacă Plevna, Sofia, Babadagul, Vidinul, iar vodă însuși obține victorii la Turnu și la Nicopole. Aici, Mihai ia în serios propunerea pașei de a se împăca vremelnic cu turcii întrucât, după spusele sale, Sigismund era cam dus cu pluta, adică ”nu știe ce face, nici ce vrea”, fiindcă ăla n-a înțeles ce-a vrut să-i spună valahul prin ” să lucrăm serios, nu ca până acum”, că turcii ar fi ” ușor de învins dacă te organizezi bine”.
   La 7 ianuarie 1597, Mihai primește steag de domnie de la otomani dar inima lui bătea alături de creștini și, prin urmare, la 30 mai 1598 încheie un tratat  cu imperialii conduși de Rudolf al II-lea, căruia îi recunoaște suzeranitatea în schimbul susținerii financiare. De altfel, acesta îi plătea întreținerea a 5000 de lefegii ( 5 taleri de călăreț, 3 taleri pentru un pedestraș), fiindcă, așa cum zicea arhiducele Maximilian, fratele împăratului, Mihai ”a fost zidul și apărarea acestor țări creștine”. Adânc, n-am ce zice, știa să te atingă la coarda sensibilă. Prin urmare, în 1598 trece din nou Dunărea și ajunge până în munții Balcani, după ce i-a dat-o-n goarnă pașei de la Silistra. E adevărat că la Vidin era s-o mierlească, dar l-au salvat, din obișnuință, frații Buzești. Strămută în Valahia vreo 16.000 de țărani bulgari și sârbi că, după atâtea giumbușlucuri pe câmpul de luptă, nu prea mai avea cine să mai muncească celelalte câmpuri, numite și ogoare, când n-avea Mihai treabă pe acolo.Dar situația geopolitică se schimbă din cauza lui Sigismund care renunță, revine și iar renunță, la conducerea Transilvaniei în favoarea vărului său, Andrei Bathory, care închină țara turcilor și, în cârdășie cu Ieremia Movilă, domnul Moldovei, vrea să-l înlăture pe Mihai de la putere, deși acesta-i promisese, formal, credință și ascultare. La început au încercat cu vorba bună dar au fost refuzați politicos: ”nu-mi las nimănui țara și patria”. Evident că în această afacere își băgaseră coada și niște boieri, că altfel n-avea călăul de lucru și ajutorul de șomaj nu se inventase. Totuși, Mihai avea o problemă majoră: n-avea bani să-și plătească mercenarii și, în 1599, ăia cam jefuiau fără milă țara. Și cum tot se ivise propunerea lui Andrei Bathory, se hotărăște să le dea de lucru. Deși primise iar steag de domnie de la turci, al căror om era, paradoxal, la conducerea Transilvaniei, trece munții prin trei locuri diferite (el personal, prin pasul Buzăului) și la 28 octombrie 1599, la Șelimbăr, îi învinge pe unguri. De partea lui Mihai trecuseră și secuii, iar intervenția nunțiului papal Malaspina, trimis de Andrei Bathory în ceasul al doisprezecelea, ca să nu se bată creștinii între ei, a fost apă de ploaie. Zarurile fuseseră aruncate, după cum a spus marele filosof cu breton Victor Pițurcă undeva, cândva... La 1 noiembrie 1599, ca un mare învingător, Mihai intră în Alba Iulia de unde își însușește visteria lui Bathory (aproximativ 200.000 de florini), transportată în 22 de care. Cardinalul a avut soarta lui Calache fiind ucis într-o colibă cu lovituri de topor de niște păstori secui. Capul i-a fost adus plocon lui Mihai într-un sac, ceea ce a impresionat-o pe Doamna Stanca care nu s-a putut stăpâni să-l căinească: ”Săracu popă! Săracu popă!”    Ucigașul lui Bathory a fost executat și până și răscoalele țăranilor români, care-și puseseră mari speranțe în Mihai ca fiind de același neam și de aceeași religie cu ei, au fost liniștite, ca să nu zicem înăbușite, că iar îl privim pe marele viteaz cu ochii întredeschiși. E adevărat, n-a intervenit de la început, i-a lăsat să se joace un pic cu focul pe la castelele nobililor, dar până la urmă a făcut-o și p-asta...” Promoușăn: 
      Măi, mânca-v-aș ochii, ați citit cartea ”Agonie și extaz”? N-ați citit-o? Cum să v-o spun ca să nu vă jignesc, că mă știți cât sunt de delicat: dacă n-ați citit-o până la vârsta asta nu vă mai stricați creșterea, dar nu scăpați episodul următor că tot despre extaz, agonie și iar extaz este vorba. Și, la urmă, ca-n filmele lui Sergiu Nicolaescu, moare personajul principal. Nu știați asta, așa-i? Stați liniștiți că vă spune măndel tot adevărul istoric, nimic nu-mi scapă...



CONTELE DE MONTE-CRISTO
14 octombrie 2018


  

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu