Nopți lungi, nopți care dor,
nopți în care somnul nu vine,
demonii cotrobăiesc prin suflet,
răul e stăpân peste bine
Gândurile sunt vraiște,
prin ușile inimii sparte
bate crivățul, mai sunt
câțiva pași până la moarte
Peste tot, împrăștiate,
subterfugii, ipoteze false,
curge sângele prin crăpături
din buzele arse
Tot ce s-a spus în cuvinte,
plutește ca un blestem în decor,
universul interior
a fost golit de adevăr
,
Rămân numai nopțile lungi
săbii ascuțite înfipte în coapse,
mirosul de veac reaprins
îneacă în fum trahee, sinapse
La capătul întunericului
ne-așteaptă un scurt circuit,
în care nu se va mai ști
cine pe cine a iubit
Numai câteodată,
râcâind prin cenușă,
tăcerea răscolită
va plânge după ușă
20 octombrie 2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu