Tristețea pășește alături de mine

Eu și tristețea pășim pe același drum,
câteodată mi-o ia înainte,
mă duc după ea ca un glonț
sângerat de cuvinte

Dimineața, când amintirile dureroase
coboară prin sânge, din soare,
o privesc în oglindă
până când orizontul dispare

La miazăzi, desculț printre spini,
fără veste în plex mă lovește;
nu-mi întorc privirile-nlăcrimate,
dar ea peste mine pășește

Mă trage neantul în el, ca pe-un drog,
și-n sevrajul durerii mă scurg;
tristețea pășește alături de mine,
în urmă tăcere, înainte amurg...


1 octombrie 2018