Să plecăm în taină către primăvară
alintați de roua florilor din zori,
împreună suntem clipa cea mai rară,
vântul care-alungă spaimele în nori
Să plecăm, frumoaso, pân nu ne surprinde
toamna încorsetată în frunze amare,
împreună suntem flacăra ce-aprinde
rugul ce ne-îngroapă doar pe noi în mare
Să plecăm aievea zburând peste toate
purtând ca un giulgiu stigmatul iubirii,
să ajungem singuri dincolo de noapte
unde ne-așteaptă, lăcrimând, zefirii
Să plecăm minune fără de adresă,
fără vreo restanță și nimic a spune,
ne-or urma, desigur, îngerii în lesă,
să plecăm, iubito, să plecăm, minune!
28 iulie 1991
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu