Aștept să vină ulii la cina cea de taină

Dintr-odată s-a făcut lumină și am început să văd
viețile pe care le uitasem ascunse în timp
Mi-au crescut aripi și-am zburat din prăpăd
încuind în mine toți zeii din Olimp

Eram ca un fluture de ușor și de sigur 
că n-am să mai cad vreodată-n neant
tu erai vinovată femeie, desigur,
că mi-am smuls inima de bazalt

și ți-am pus-o fereastră, să bată la fel
ca-n povestea aceea, proscriso, 
în care evadai dintr-o lume altfel
ce-n câmpul de maci am ucis-o

Și ți-a crescut nevăzută o aripă gri
ce te-nvârtea în cercuri înșelătoare,
așteptam să-ți mai crească una, să vii
să zburăm cu vântul în gheare

Dar n-aveam gheare, eram numai vânt
și ți-ai topit ușor și singura aripă
și-ai renunțat la ultimul cuvânt
refuzând să mai faci de iubire risipă

Și s-a-ntins cerul violet peste alge
și marea nevăzută a înghețat de spaimă
o viață neîntâmplată în gândul meu se sparge
și-aștept să vină ulii la cina cea de taină


2 septembrie 2015