Se-nvârte tot pământu-n capul meu
și brazii au crescut cu vârfu-n jos
s-au îngropat cocorii morți în os
și nu-mi mai ești, iubito, Dumnezeu
Că viața magică ți s-a părut un joc
pe care l-ai jucat cu vanitate
și dintr-o încastrată lașitate
corăbiei, pe mare, i-ai dat foc
Și-au ars fotografiile-n apus
cu îngerii ce-au locuit în tine
și din iertări și vise clandestine
ai și uitat ce mai era de spus
Și te-ai jucat prin timpul-meu
schimbându-ți ca un fluture privirea
și n-ai să știi vreodată ce-i iubirea
n-o să-mi mai fii vreodată, Dumnezeu
6 septembrie 2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu