Totul îmi amintește de tine
orașul care mă înghite hulpav
siluetele femeilor care dresează aerul
mesajele suspendate între cer și pământ
vaierul
parcarea din fața blocului
unde aurolacii reinventează
roata norocului
Și plecările îmi amintesc de tine
plecările nemiloase
tăcerile adânci din gând
și frunzele plopilor ce cântă în oase
pe unde se aude un înger plângând
Dar tu n-ai știut decât să fugi
fără să te uiți în oglinda perversă
poate cândva
din urmă-ai să te ajungi
și-ai să-ți dai un telefon cu taxă inversă
Și-atunci o să vrei să-ți prinzi îngerul de mână
dar îngerul tău s-a prefăcut în țărână
Și ca-ntr-un film nevăzut de Fellini
golul pe care-l respiri îți va aminti de mine
22 septembrie 2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu