Personajul principal a murit de însingurare

Nu de mine ai fugit. De trecutul tău ai fugit
Și rupându-ți pliurile inimii fără milă
ai trecut ca o turmă de rinoceri speriați
peste sufletul meu întins în mijlocul drumului
însetat de roua ochilor tăi
de reptilă

Ai călcat în picioare, cu cruzime,
clipele magice 
care nu se vor întoarce niciodată
ai rupt bucăți de neant
din trecutul tău aflat în putrefacție
și n-ai observat că m-ai ucis și pe mine
deși eu nu eram trecutul tău, eram taina ta
pe care ai aruncat-o în țărână
s-o calce același tren de mare viteză
ca o ghilotină 
a timpului nemilos 
altădată atât de frumos

Odată cu trecutul tău 
ți-ai abandonat și viitorul
căutând tot felul de pretexte prostești
de care îți vei aminti
în fiecare zi a vieții tale de andezit
ca de un moment de rătăcire 
căruia ai vrea să-i dai delete

Dar n-ai să te mai poți întoarce în timp
pentru că undeva, cândva
pe un câmp pustiu
personajul principal a murit de însingurare
și s-a mutat lângă doi îngeri
pe care i-a ucis prin absență
deși nu i-a văzut niciodată
și le cere zilnic clemență


16 septembrie 2015