Mă calcă-n picioare cifrele orfeline

 Cifrele îmi străpung ochii pe rând și toate odată

îmi bat cuie adânci până în creier

sufletul se târăște-n genunchi

iar un greier

cântă într-o gaură a timpului

 departe

un cântec dinainte de a ști

că tu ai să mă duci de mână 

ca o umbră prin noapte

Toate miracolele încep cu 1 

și cresc tremurând

până când ochii plecați se întorc 

și ca două lumini se întrepătrund

De undeva, 

dintr-o iluminare a nopților exilate

vine nevăzută cifra 27

drum suspendat între viață și moarte

Și toate tristețile nenăscute se prefac

în dimineți sculptate în rouă

urcând cu tine în suflet toate treptele

57, 58, 59

Și chiar mai sus, printre stele

ce-ți scutură-n inimă visele mele

parfumul

89, 90, 91

Suntem tragici eroi într-o piesă de teatru

care este viața noastră

scurgându-se lasciv

92, 93, 94

și sare uitarea-n văzduh, pe fereastră

Își amintesc plopii frunzele ochilor tăi

20, 21, 23

Și toate înfiorările notate cu 10

dispar

când glonțul prin suflet îmi trece

amar

Mă calcă-n picioare cifrele orfeline

de când l-ai luat pe zero și ai fugit din mine

21 septembrie 2015