Viața de apoi n-o să ne ajungă

Hai să ne iubim, vine sfârșitul lumii
clopotele minții bat în dungă
trec prin sânge-n hoarde nesfârșite hunii
nicio adiere nu-i pe buza lunii
viața de apoi n-are să ne-ajungă

Nu înțelegem glonțul care ne străbate
numai lașități, derulări inverse
tot ce e aproape alungăm departe
hai să amânăm și această moarte
viața e un lanț de înscenări perverse

Nu ne folosește nicio destrămare
dacă nu-i târâtă de vapoare-n larg
încă se mai zbate spaima în uitare
și-mi aduc aminte noaptea aceea-n care
navigam prin mine, legat de catarg

Ca s-ajung în zori, legănat de vise
pe un țărm cu fluturi spânzurați de aer
mirosea văzduhul a iubiri proscrise
dar izbit în tâmple de înserări și clise
auzeam tăcerea cum se zbate-n vaier

Totuși, avem dreptul să ne-alegem dorul
caii vrajbei noastre iarăși or să plângă
tu ai fost și diva, chiar și regizorul
hai să ne iubim, ăsta e decorul
viața de apoi n-o să ne ajungă


10 noiembrie 2015