Care-i treaba, barbugiule? Pe unde mai faci umbră pământului degeaba? Tot pe la ce cazinouri îți petreci viața aia de fante de Ferentari? Nu știu ce văzuse Valentin Ceaușescu la tine, că parcă-l vrăjiseși? Orice discuție despre fotbal începea cu Pițurcă și se termina tot cu moartea-n vacanță! Și tu nici de sperietoare de ciori nu erai bun, râdeau brunetele de tine ca niște parapante prăbușite pe un câmp de pilda țigăncii...
Am auzit că ți-au dat șuturi în fundul ăla de vădană nehalită până și arabii. Cartoforule! Le-ai șterpelit mangoții și ai ars-o prin deșert fără să te mai uiți înapoi. Predă-te la prima secție de poliție că tu nu ești antrenor, ești infractor. Nici patriarhul Daniel nu mai poate scoate dracii din tine, că tu n-ai fi dispus să plătești, iar Sfinția Sa nu face exorcizări de amorul artei. Ai mare noroc că nu mai sunt disponibil pe lumea aia în care tai frunză la câini că-ți rupeam urechile de măgar și ți le le agățam cu cleștii de prins rufe de chiloții Vicăi Blochina.
Cred c-o știi? E gazela aia crăcănată care la beție s-a culcat și cu tine. Păcat de ea, că, dacă nu te cunoștea, rămânea fată cinstită. Ce zic eu, cinstită? Virgină! Hipervirgină, că himenul ei era mai gros decât un odgon de corabie incendiată de Traian Băsescu. Era mai sfântă decât Maica Tereza, aromânca noastră, care zicea că, citez din memoria minții, vorba derbedeului de Becali, pe care l-am făcut europarlamentar ca să-l scap de pușcăria mafioților, ”unii oameni apar în viața noastră ca o binecuvântare, alții ca o lecție”. Tu ai apărut în viața naționalei ca un bou, să mă scuze doamnele că eu, de obicei, sunt delicat, dar porcilor trebuie să le vorbești pe limba lor.
Hai sictir, antrenor de județ ce ești!Ți-ai pus 666 la mașină ca să-i faci concurență patriarhului! Satano! Blestemată fie ziua aia în care te-a lepădat piranda cu fusu pe malul gârlei!
Măi, Piți, tu știi că eu nu sunt un om rău . Am avut grijă de câini, de pisici, de niște oligofreni cu două picioare (cu excepția Zăvorancei, fiica chiftelăresei, care stătea mai mult în patru labe și mieuna de pe dulap ori de câte ori intra în călduri), te iert și pe tine , fiindcă ai dat golurile alea cu Anderlecht și ai circumstanțe atenuante. Iar ăla dat cu ceafa bostanului din meciul de la Izmir, din 1989, cu Galatasaray, a fost o capodoperă a dadaismului postmodern. Păcat că arbitrul englez ți-a văzut moaca aia de borfaș evadat de la școala de corecție și nu te-a crezut pe cuvânt. Puteai să rămâi în istoria fotbalului drept atacantul imobil de care se lovește bășica porcului umplută cu popcorn și intră-n poartă. Dar eu ce să-ți fac, măi, puștiule, dacă ceafa o dă în poartă iar fața te dă de gol?!
Totuși, ca bun creștin, te-am iertat c-ai nenorocit echipa națională. Ca semn al prețuirii mele ți-am luat și-un cadou: o pereche de zaruri nou-nouțe, din fildeșul ultimului elefant african, date pe la păsărică de balerinele de la ”Melody”, ca să-ți poarte noroc în viața ta de freacă-vânt. Cu ele au jucat ”la mai mare” Beethoven cu Napoleon, când a trecut corsicanul prin Viena spre Varșovia ca s-o cotârcească pe Maria Walewska. Un fel de Vica Blochina, dar mai îmbrăcată. Tu știi,măi, băiețașule, că de la zgomotul acestor zaruri a surzit titanul muzicii? N-ai de unde să știi că la școala de corecție nu se învață istoria muzicii... Dar sigur ai aflat că au fost folosite și de un alt titan al cearșafurilor, Adrian Mutu, care ar fi jucat barbut pe dezbrăcate chiar cu balerina Vica în timp ce tu te chinuiai să-ți pierzi banii la cazinou. Băi, acesta, că nu meriți să-ți rostească numele Vadim Tudor, care a scris mai multe cărți decât folosești tu la tabinet, dacă te prinde iar Miliția în exercitarea profesiei și vrea să te bage la beci, cheamă fanfara ”9 prăjini” să-ți cânte marșul nupțial direct pe spinarea aia de dromader, poate-ți îndreaptă coloana vertebrală, parameciule!
Dar tu știi că eu sunt umanismul în persoană, nu sunt ranchiunos, în viața mea n-am omorât nicio muscă bețivă, d-aia-ți zic să nu-ți faci probleme și când ai să vii aici, sus, am să-ți trag și perechea aia de palme pe care ți-a promis-o, în mai multe rânduri, un aruncător de suliță de peste o sută de kilograme, adică măndel, că poate o să-ți vină mintea la ceea ce aș putea numi, cu multă bunăvoință, cap. Dacă, totuși, ai curajul să-ți transplantezi așa ceva pe corpul ăla ca un băț de floarea soarelui înfipt într-o balegă de arici. Că bostanul pe care-l posezi cu inconștiență și infatuare actualmente și-l folosești doar pe post de umbrelă, nu cred că poate să treacă proba verității dincolo de primul coteț de suine. Nu știi ce-s alea suine? Uită-te-n oglindă, trogloditule!
Am auzit că ai dat-o pe filosofie de când nu te mai bagă nimeni în seamă (dar te bagă frecvent în altă parte, deși buna ta mamă - eu am un cult pentru ființa care ne-a dat viață - piranda a bătrână, n-are nicio vină) și că ești la cataramă cu alde Andrei Peșu. Te rog să-i transmiți butoiului de osânză slinoasă, care a scris niște pliante cât lamele de ras, cărora le zice golănește cărți, și care umbla în chiloți tetra, cu o lumânare în mână și cu-n măr în gură, pe vremea mișcării transcedentale din buric, că-mi place barba lui. Și că am s-o folosesc pe post de bidinea, după care am să trag apa. Tu n-o să ai de suferit chiar dacă te învârți printre filosofii cu burdihan precum un C.O.I.( Comitetul Olimpic Internațional) într-o căldare . Că vorba aia, fericiți cei săraci cu duhul că a lor va fi împărăția cerului. Te încadrezi perfect, maimuță curentată.
Puștiule, sper să nu fi supărat pe mine, știi că te-am apreciat ca fotbalist, chiar dacă aveai bretonul ăla de ”Parcul Operei”, și nici ca antrenor ratat n-ai fost chiar de lepădat, dar în viața de apoi e plictiseală mare și vreau să mai înfrumusețesc viața, vorba Mariei Grapini. Tot o proastă, Doamne iartă-mă, că pare femeie, și eu am respectat și iubit până la uitarea de sine femeile. Peste o mie, dacă nu m-oi fi încurcat la numărătoare, că matematica n-a fost niciodată iubită de poeți, d-aia a și scris Bacovia poezia ”Liceu”. La ornitorincii ăștia de aritmetică și desene pe asfalt s-a gândit săracul...
Evident că cifra e mai mică decât a lui Ilie Năstase, dar mai mare decât a lui Florin Piersic. Și după cum bine știe tot mapamondul, pe noi, cei trei muschetari patrioți, ne-a legat o prietenie și o drujbă care ar fi trebuit să ne mai taie împrejur...
10 noiembrie 2015
editorial ARENA BUZOIANĂ
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu