O pată nevăzută de ruj

Femeia în roșu, femeia în alb,

femeia ce-și risipește mirările de smarald,

femeia de fum, femeia de ceață

e granița dintre moarte și viață

În jurul ei prăpăstii, în jurul meu doar cer

și un gol nesfârșit, fără scară,

de-aș trăi o mie de vieți și n-aș fi efemer

aș lua cu mine o singură zi dintr-o vară

Și aș opri clipa să încremenim așa

ca doi copii ce-au fugit din existența tristă,

n-am mai aștepta să vină o zi

care nici nu există

Ard munții de febră și-n prăpăstii, de sete,

mor visuri ucise de demoni de pluș,

fantomele femeii concrete

se ascund sub o pată nevăzută de ruj

10 noiembrie 2015