Când zăpada din tine coboară

Nu mai e-n noiembrie niciun bal
tu departe de mine-ai fugit
prin troianul de nea, infernal
n-am uitat cât de mult ne-am iubit

Frunzele s-au ascuns în zăpadă
n-a mai nins indecent de un veac
Dumnezeu ar dori să ne vadă
dar nu ești și-n doi mă prefac

Ca-ntr-o dramă cu părțile bune
un decor hibernal mă-mpresoară
e frumos, totuși, astăzi, pe lume
când zăpada din tine coboară

Primul dans al zăpezii sublime
m-a surprins într-un gând de demult
astăzi ninge iar fără tine
vine iarna, din nou, și-i prea mult

Dintr-un film minunat de iubire,
înghețată de frigul nocturn,
mi-amintesc cum ningea în privire
când ți-eram cavalerul din turn

Și aveai o eșarfă ștrengară
și un zâmbet cum nu s-a văzut
te-a răpit prea devreme o gară
și un tren peste mine-a trecut

Peste-o clipă se-ntoarce decembre
și îngheață iubirea de tot
magia prin hrube se pierde
și iarna ne-închide-n complot

E sfârșitul dramatic de lume
în zăpadă se stinge norocul
și povestea pe care ți-aș spune-o
o arde-n cavernele inimii, focul

Să lăsăm, totuși, iarna aceasta
să ne-îngroape în visul carnal
să ne încuie cu-n lacăt, fereastra 
iar noi să murim, în loc de final


25 noiembrie 2015