Prin uitare-i imposibil să zbori

Există oameni ce-și visează aripile
și ar vrea să zboare, uneori
dar îi subjugă patimile
iluziile, nesfârșitele îndepărtări

Zboară printre spaimele din interior
se izbesc bezmetici de ferestrele lipsă
acolo a murit un actor
lovit în inimă de-o eclipsă

Ceilalți n-au aripi deloc
sunt bieți miriapozi sicofanți
rămași de-un mileniu pe loc
umbre hidoase în măști de atlanți

Numai eu am aripi de ceară
și mă strecor ca un glonț prin idei
până când o privire de fiară
îmi va arunca umbra-n irisul ei

Și tu vei veni ca să vezi
amprenta cocorului ce-a trecut
apusul din noi să-l prizezi
prin fereastra timpului pierdut

Dar ai aripile crescute înlăuntru
și nu poți să visezi decât uneori
în brațele tale mi-e teamă să intru
prin uitare-i imposibil să zbori


21 noiembrie 2015