Te-ai depărtat de mine ca marea de țărm
în brațele tale de alge vroiam să adorm
să-mi veghezi nesfârșirea sculptată-n surâs
să-mi fii pământul de flori și albastrul de sus
Dar cineva a-ntors roțile timpului invers
o mie de ani înapoi am tot mers
prin deșertul inimii nesfârșit
tu ești tot ce pe lume-am iubit
Nu te-am mai găsit, plecaseși de-un veac
pe câmpul de maci te caut și tac
plâng îngerii îngropați sub traverse
în suflet se rup cordoane submerse
Se-mprăștie nisipul și pătrunde în sânge
aud întunericul prin mine cum plânge
veacurile următoare sunt un adagio trist
uitat pe pământ, din eroare, exist
Umbra mea blestemată se prelinge-n ecou
noaptea mă-ntreabă de tine din nou
voi merge la ea cu-n răspuns:
te-a furat marea și apoi s-a ascuns
22 noiembrie 2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu